Am ajuns in Marmaris dupa un zbor scurt cu Turkinsh Airlines, din Istanbul, unde petrecusem, la inceputul vacantei, 2 zile in plin Ramadan. De la Aeroportul Dalaman ne-a luat o masina rezervata din timp, cu aer conditionat si bauturi racoritoare, si cu un sofer sobru si foarte atent la drum. Am facut bine ca am ales o astfel de optiune, pentru ca drumul de la aeroport e relativ lung (80 de minute) si, daca ar fi trebuit sa luam un shuttle bus ne-ar fi ocolit probabil foarte mult si confortul ar fi fost foarte diferit. Cum am ajuns la pranz, ne-am grabit sa trecem din racoarea masinii in racoarea lobby-ului larg, pe 5 etaje, al hotelului Golden Rock. Imediat dupa cazare si masa, am petrecut cateva ore la piscina si pe plaja. Desi hotelul e luxos si bine ingrijit, ansamblul cu piscina, locuri de joaca, magazine si locuri de distractie este mult mai mic decat in hoteluri similare de 5 stele din Antalya, cum au fost cele din Side sau Belek unde fusesem in urma cu cativa ani. In schimb, plaja, despartita de hotel printr-o alee care trece paralel cu linia hotelurilor de-a lungul intregului golf, este foarte frumoasa si ingrijita. Aleea pe care tocmai am pomenit-o se transforma seara intr-o promenada foarte frumoasa de-al lungul hotelurilor, asa ca am folosit-o in fiecare noapte, pentru a alterna cu sesiunile de cumparaturi prin sutele de mici magazine de suveniruri, cosmetice, bijuterii sau textile din orasel.

Intr-una din zile am renuntat la o dupa-amiaza de plaja si am luat un mic microbuz spre centrul orasului Marmaris, unde se afla si portul de agrement si turistic; aici puteti gasi nu numai restaurante, cafenele sau bistro-uri foarte bune ci si locuri de promenada si privelisti foarte frumoase spre casele inghesuite sau spre golf.

Am rezervat o zi intreaga unei excursii spre mijlocul peninsulei Anatolia, spre Pamukkale. Pe drum ne-am oprit de cateva ori, fie la popasuri turistice, fie pentru sesiuni de cumparaturi, fie pentru privelisti. La o scurta oprire am vazut un boiler interesant, pentru incalzit apa de ceai si am baut ceai turcesc alaturi de localnici, de pe marginea drumului.

Dupa ce am lasat autocarul cu care am facut cele cateva ore din Marmaris pana la Pamukkale intr-o parcare imensa, am facut pe jos cele cateva sute de metri printre ruinele metropolei antice Hierapolis, aflata in acelasi sit cu Pamukkale. Textual, Pamukkale (Pamuk kale) inseamna cetatea de bumbac. De-abia cand ajungi aproape de piscinele naturale terasate, formate de scurgerea continua a apei prin relieful calcaros al dealului intelegi, privind la culoarea alba intensa de ce se numeste asa. Dupa ce ne-am schimbat in costume de baie, am inceput sa mergem incet, printre sutele si miile de alti turisti veniti din toate colturile lumii, prin piscinele suprapuse, oprindu-ne din loc in loc pentru poze sau scurte sesiuni de balaceala. Paznici postati din loc in loc atentionau turistii sa nu se apropie prea mult de marginea piscinelor, pentru a nu le deteriora. Spre interior insa, nu era nici o restrictie si fiecare se aseza pe marginea piscinelor dupa bunul sau plac.

Am petrecut cel putin 2 ore in acest fel, dupa care ne-am indreptat spre iesire, pentru a vizita si piscina Afroditei, aflata mai sus, in mijlocul metropolei Hierapolis. Aici se platea separat intrarea si am preferat sa vizitam muzeul arheologic si teatrul antic. Am baut cateva sucuri la piscina Afroditei si am mancat inghetata, indreptandu-ne apoi spre iesire, pentru alte cateva ore de calatorie spre Marmaris, pentru a ajunge la masa de seara de la hotel.